Ja, ja, das ist perfekt!
Mi-ar place sa afirm ca sunt una fan al skiului, ca ma dau in vint dupa pirtii si culmi inzapezite, ca abia astept sa vina vacanta de iarna pt a porni in aventuri montane pe crestele muntilor. Ei bine, nu este chiar asa. Iarna nu este prin excelenta anotimpul meu preferat, si nu stiu daca este o caracteristica zodiacala, dar din noiembrie pina in martie-aprilie , mereu duc dorul acelorzile cand toata lumea se topeste de caldura( eu inclusiv), dar ma simt totusi in elementul meu. Poate daca as fi inceput sa practic acest sport din copilarie, altele ar fi fost acum rezultatele. Asadar, ma autointitulez un schior vesnic incepator, cu inceputurile intr-ale schiatului undeva dupa varsta de 30 ani.
Cat despre iarna…. Frigul si ninsoarea nu imi creeaza confortul necesar pt a spune:” wow, este minuntat sa vad fulgii dansand! Abia astept sa ies afara la zapada!” Asa sunt eu construita, si asa voi ramane mereu.
Totusi, de ceva vreme, in special de cand fiul meu a crescut, mergem in fiecare iarna in Austria. Mereu alegem alta statiune, nu ne place sa vedem aceleasi locuri in concediu. Iar cand alegem, nu ne hazardam sa cautam ceva sofisticat, unde poposeste romanul grobian in cautare de partii unde sa isi dea arama pe fata. Incercam sa ne ferim de zonele care colcaie de mitici, de cocalari pe schiuri care doresc sa epateze fie prin masini tunate, fie prin limbaj de mahala, fie prin atitudine care indica fara dubii mediul josnic de unde provin.
Alegem cate o zona mai linistita, dar si plina de partii deoarece baietii mei se pricep si chiar le place foarte mult sa schieze. Acum, sa nu credeti ca vreau sa fac pe interesanta alegand sa meregem aproape 800-900 km in fiecare iarna. Ca doar partii sunt si in Romanica. Doar ca daca apuci sa mergi o data in Austria, vei renunta sa te mai zbati sa prinzi un loc pe aglomerata Valea Prahovei, Arieseni, sau …..ma rog in acele locuri unde sejurul inseamna scump, prost si slab calitativ. Nu sunt din fire o persoana sofisticata, cu pretentii de mare doamna, dar mai bine bag banul in punga tirolezului decat in cea a brasoveanului dornic de inavutire porceasca.
In Austria merg de ceva vreme si pot spune ca mi-am facut o oarecare parere. Mi-am dat seama ca sportul alb (si de fapt orice sport )este aici la loc de cinste. Statul investeste si apoi se mandrește cu rezultate la Olimpiade si concursuri. Plesnesc oamenii astia de sanatate, inclusiv cei trecuti bine de 70-80 ani. Aici exista cultul pt sport, pt miscare, pt o forma maxima.
Cu ce se mandresc statiunile noastre? Partii putine si slab intretinute, fara legaturi intre ele. In Austria pleci de pe un munte si ajungi pe celalat, si intre timp schiezi non stop, schimband permanent partiile. Merge repede, caci nu stai la coada, cum stai de ex la Clabucet sau Straja. Capacitatea de rulare a lifturilor este atat de mare, incat si cind este aglomeratie, timpul de asteptare este extrem de redus. Si gasesti atitea si atittea posibilitati de urcare sus pe munte cu schiurile, chiar si in statiunile micute. Dar cum de ce ti-e frica nu scapi, bineinteles ca mai dam si de conationali. De multe ori nu trebuie sa ascut sa vad ce limba vorbesc. Ii tradeaza comportamentul: ei sunt cei ce nu pot astepta la o coada, preferand sa se strecoare in fata, ei urla dintr-un telescaun in altul, sau fumeaza desi celelalte scaune sunt ocupate de persoane care ar prefera saracii sa respire aer curat.
Daca vii cu copiii, gassti un adevarat paradis. Acele binecunoscute” skischule” se bat in oferte tentante, doar doar te prinzi de una si-ti inscrii copiii. Si totul este atat de atractiv, de colorat, de bineintretinut si de variat pe acele zone special amenajate pt cei micuti. Ca sa fie credibil, puteti verifica aruncand o privire la pozele ce-mi insotesc comentariul .
Ca preturi, raportate la calitate si servicii oferite, austriecii sunt mult mai convenabili. Ne place sa ne batem cu pumnii in piept, dar stam jalnic la capitolul oferte. Aici poti lasa copilul 6 zile, de la 10 la 16 , la scoala de schi, contra sumei de 150 euro. Plus abonamentul pt zilele aferente, care pt copii este 100 euro. La Poiana Brasov, pt acelasi servicii, platești de te rupi. Si nici nu ai ce ai aici, ca si infrastructura ma refer.
Si in fond, de ce as merge eu la Poiana Brasov sau Sinaia sau Predeal, cand ma pot frumos sui in masina si zbrrr ……pe autostrada ( de la Szeged la munte in Austria)ajung mult mai repede si soferul mai odihnit?… Si cazarea este de bun simt, nu preturi umflate cu pompa, camere curate fara soricei si robinete picurande, chiar daca stam la pensiuni( si de fapt chiar la pensiuni stam mai mereu)! Intre statiunile de schi , ca si in interiorul fiecarei statiuni circula permanent autobuzuri gratis pt cei care schiaza, deci daca nu-ti mai convine o partie, iti iei schiuurile si iei autobuzul pina la partiile din statiunile vecine. Si totul gratis. Infrastructura este exceptionala, si fara sa fiu carcotasa, de fiecare data cind mergem nu contenesc sa ma mir de aceste lucruri si sa compar, in defavoarea noastra, cu statiunile similare romanesti. Caci totul este perfect. Sau cum ar zice austriacul: ” das ist perfekt!”